Martinii de iarnă

Azi se încheie cele trei zile ale unei vechi sărbători româneşti - Martinii de Iarnă, startul calendarului viticol străbun. Obiceiul cerea ca bărbaţii să meargă la viile lor, de obicei cu sania, şi să taie cîteva corzi, cu care să se încingă şi să-şi facă o cununiţă. Apoi, viticultorii dezgropau o sticlă cu vin, ascunsă în brazdă din toamnă, făceau focul, ardeau ritual coardele uscate, sacrificau un berbec, beau şi jucau. Uneori, aveau loc şi dialoguri, de genul "Bună dimineaţa, vie! Să trăieşti, Ilie! Faci vin sau te tai? Fac!". Tradiţii uitate... Dar putem să ne amintim de ele, în jurul unei căni cu vin fiert, neapărat cu scorţişoară, cuişoare şi piper, îndulcit cu miere. Cele mai bune soiuri ar fi Pietroasa (roşie, veche), Busuioaca de Bohotin, dar şi soiuri albe - Grasa de Cotnari şi Muscatul Ottonel. Eu am fiert o Grasă, doar pînă la 70% (temperatura de fierbere a alcoolului), că doar nu bem borhot...

Note de băutură

Dacă toată lumea publică note de lectură, m-am gîndit să contribui şi eu la educaţia voastră generală cu nişte impresii de băutură. În ciuda părerii vulgului, care amestecă vinul cu sifon şi dă cognacul de duşcă, a bea e o artă care n-are nimic de-a face cu îmbătatul. Aşadar, ce-am mai băut...

Vinul Guvernatorului - un cupaj de vinuri albe, mai precis Tămîioasă cu Crîmpoşie. Evident, se face la Drăgăşani, unde Isărescu are o sfoară de moşie... Cum e? Foarte bun... Dulceaţa Tămăioasei e ţinută în frîu de spiritul sec al Crîmpoşiei, cam ca inflaţia, că tot le ştie Preaputernicul! În general, mie nu-mi plac vinurile de Drăgăşani, dar ăsta e de excepţie. Un singur defect - dacă vă puneţi la masă cu el, să aveţi de la patru sticle în sus. Vorba lui Anton Pann, trăitor pe meleagurile Vîlcii:

Vinul cel de Drăgăşani/ e vestit la orăşani/ că e la gust dulcişor/ şi veseleşte uşor.

La care Păstorel a răspuns, peste ani:

Culesul viilor e-n toi la Drăgăşani,
De vorbe dezmierdate-i plină via,
N-auzi decît: Gordana, Crîmpoşia,
Pe dealul Oltului, Călina, Mitrofani.

Am pus şi o poză din sala de lectură, unde conspectez cu prietenul Mişu.

P.S. Nu ştiţi ce e crîmpoşia? Are cuvîntul, din nou, Păstorel:

Cercînd sticluţe vechi şi azi, şi ieri,
Am dat de Crîmpoşie-ntro sticluţă.
Ce-i Crîmpoşia? E o ţărăncuţă
Dar care place foarte la boieri.