Vă mai las un pic să vă gîndiţi la ghicitoarea de ieri... Pînă la răspuns, iată ce-am găsit în "Siddharta", poema indiană a lui Hesse (deh, avantajele recitirii!):
Dialog între Siddharta (un tînăr căutător al înţelepciunii) şi Buddha, Iluminatul.
Buddha - Lumea este un lanţ etern, alcătuit din cauze şi efecte, un întreg logic, nedepinzînd de hazard, nedepinzînd de zei. Viaţa e suferinţă, iar eu vă indic originea suferinţei, vă dezvălui calea de a curma suferinţa...
Siddharta - Sublimule, accept că lumea este aşa cum spui, că viaţa poate fi suferinţă sau fericire. Dar nu cumva învăţătura ta creează o breşă în ţesătura lumii, sfîşiind-o? Nu cumva învăţătura ta schimbă natura realităţii? (prima obiecţie, logică, a lui Siddharta).
Buddha - Aceasta nu e o teorie, ca să aibă coerenţă logică, ci o practică a mîntuirii. Ceea ce spun eu nu oferă explicaţii despre alcătuirea lumii ci salvează sufletele.
Siddharta - Dar nimeni nu-şi află mîntuirea printr-o învăţătură! Buddha e Buddha pentru că şi-a urmat propriul drum - reflecţii, meditaţie, cunoaştere, iluminare. În lipsa efortului individual, iluminarea este de netransmis în cuvinte ! (a doua obiecţie, metodologică, a lui Siddharta).
Buddha - Orice tehnică sapienţială este mai bună decît viaţa lumească!
Siddharta - Da, însă mă tem să ader la orice organizaţie născută din revelaţie, pentru că îmi voi înlocui eul propriu cu eul bisericii respective! (a treia obiecţie, organizaţională, a lui Siddharta).
Răspunsul lui Buddha - Eşti înţelept, fereşte-te să fii foarte înţelept!
V-a plăcut? Asta ar trebui să dea de gîndit oricărui ADEPT...
