Tocmai din îndepărtata Persie, misterioasa noastră prietenă trimite lumii, pe blog, o meditaţie despre surîsul Giocondei! Subtilă şi erudită, X realizează că Leonardo are o taină şi propune descifrări - poate că Mona Lisa ascunde trăsăturile unui efeb, Salai, iubitul pictorului... poate că Leonardo cunoştea şi adera la ideile unor eretici, care îl socoteau pe Sf. Ioan "mai mare" decît pe Hristos... Iată, aici, întreaga disertaţie!
Excelentă provocare, uimitoare intuiţie feminină! Dar, pentru a înţelege mai mult din celebrul zîmbet, nu sînt suficiente explicaţiile medicilor (Mona Lisa e însărcinată, judecînd după starea încheieturilor...), nici cele ale sociologilor (Maica Domnului. cu zîmbetul ei modest, onorabil, e modelul frumosului feminin în Renaştere), nici cele ale istoricilor (Lisa del Giocondo avea toate motivele să zîmbească - făcuse o căsătorie foarte avantajoasă, Francesco fiind mult mai bogat decît ea...). Îndrăznesc să cred că nici măcar cunoscuta homosexualitate a lui Leonardo nu e cheia potrivită... Şi atunci? Atunci, să încercăm şi explicaţia iniţiatică. În puţine cuvinte - după aproape o mie de ani de creştinism pur şi dur, care culminează cu "Summa Theologica", o operă de două milioane de cuvinte, oamenii încep să redescopere plăcerea. Plăcerea contemplării naturii, plăcerea fiorilor dragostei. Surse de inspiraţie - Arabia, maurii, Bizanţul. Rezultate - trubadurii, poeţi provensali, Dante şi ordinul "Fidelilor Amorului", magicienii Renaşterii. În 1439, misteriosul Gemistos Plethon, un iniţiat neoplatonician, aduce la curtea lui Cosimo texte hermetice şi dialogurile Maestrului. Miza e mai mare decît o spun cărţile de filosofie - dincolo de interesul pentru Antichitate, Plethon re-sădeşte sămînţa misteriilor, a întîlnirilor personale cu Divinitatea. Cum? Prin stări alterate de conştiinţă, desigur, induse de emoţiile dragostei şi ale sexualităţii. "Banchetul"? Da, dar şi bachanalele orfice, dar şi misterele de la Eleusis. Pitagora îl inspiră pe Giordano Bruno, Hermes - pe Ficino. Artiştii epocii lucrează, la propriu, sub influenţa magilor - Leonardo se iniţiază în secretele "numărului de aur" alături de Fra Luca Pacioli, cărţile lui Leon Battista Alberti îi vorbesc despre arhitectura creată în vis... Sub aceste auspicii, artistul învaţă să adore atributele feminine ale lui Dumnezeu, redescoperă ceea ce egiptenii numeau Isis iar gnosticii - Sophia. Şi le înfăţişează sub aparenţa unei modeste soţii de negustor! Walter Pater, iniţiat şi critic de artă, scria despre ea: "Este o frumuseţe făurită din interior asupra cărnii... este mai bătrînă decît stîncile printre care şade... a fost de multe ori moartă şi a învăţat secretele mormîntului şi s-a scufundat în mările adînci şi păstrează asupra ei ziua decăzută". Isis, arcana Tarotului cu numărul doi, Natura, Papesa, soţia Unului, purtătoarea cărţii deschise şi a cele închise... Zîmbetul ei înseamnă plăcerea explorării universului interior, certitudinea naşterii şi a renaşterii, făgăduinţa înţelegerii Tainei, iubirea care mişcă Roata Lumii...
P.S. X a intuit bine şi în ce priveşte gestul enigmatic al Sf. Ioan, care se regăseşte şi la "Platonul" lui Rafael - e gest de recunoaştere între adepţi şi gest de reamintire. Degetul ridicat se completează cu cel coborît, pentru că "aşa cum este sus aşa e şi jos", "precum în Cer, aşa şi pe Pămînt". Iniţiat a fost şi regele Francisc I, Regele Salamandră, cum îmi place mie să-l numesc, după ce i-am văzut herbul, rege în braţele căruia moare Leonardo, în capela palatului Amboise, pe care v-am pus-o în fotografie...
