Citind pe litere Cuvîntul Sacru

1970 - O echipă de oameni de ştiinţă de la Universitatea Wisconsin, sub conducerea savantului indian Gobind Khorana, laureat al Premiului Nobel, a reuşit să producă în laborator prima genă artificială.

De atunci, drumul a fost larg deschis. Sintetizînd în laborator gene artificiale şi introducîndu-le în organisme vii, omul a produs hibrizi de porumb mai rezistenţi şi mai prolifici, cartoful-roşie şi păsări fără pene. Apoi au apărut clonele – oaia Dolly fiind celebritatea zilei. Apoi medicii s-au gîndit că ar avea nevoie de piese de schimb pentru organismul uman şi au silit porcii să trăiască omeneşte... În fine, ce să ne mai încurcăm cu animalele şi cu fenomenul de respingere al grefelor – mai bine să clonăm un om, în întregime ! În urmă cu ceva vreme, doctorul Severino Antinori, un pionier al acestor cercetări, a scandalizat întreaga lume anunţînd că o duzină de femei poartă deja în pîntece clone umane. Am văzut şi o româncă, mamă la o vîrstă venerabilă. Ce urmează ? Secta Davidienilor zice că o să-l cloneze pe Iisus... Aberant, nu ? Şi cînd te gîndeşti că totul a început cu cele mai bune intenţii, acum 38 de ani, citind pe litere Cuvîntul Sacru – Adenină, Citozină, Guanină, Timină...

30 de ani după gratii

1740 – S-a născut scriitorul Donatien-Alphonse François Marchiz de Sade, autor prolific de povestiri, piese de teatru şi romane considerate imorale în epoca sa; (m. 2.12.1814)

Născut în sînul unei familii aristocratice provensale, educat la iezuiţi şi moştenitor al unei mari averi, marchizul de Sade ar fi putut străluci la curtea de la Versailles dacă... Dacă ar fi fost un om normal. Numai că n-a fost. De o sexualitate exacerbată maladiv, marchizul şi-a petrecut o treime din viaţă în închisori, aşteptîndu-şi condamnarea la moarte, în urma unor afaceri scandaloase. Întîi au fost orgiile şi sechestrările de minore, apoi torturile la care au fost supuse nefericitele victime, distribuirea de afrodiziace la petreceri, din cauza cărora prostituatele vedeau moartea cu ochii. Arestat, încarcerat, de Sade reuşeşte să evadeze, fuge din Franţa de mai multe ori şi se întoarce de fiecare dată, ca să cadă iar în ghearele urmăritorilor. În lungii ani petrecuţi după gratii, îşi lasă imaginaţia să depăşească orice limită. Astfel se nasc romanele sale sulfuroase, negre, puse la index, astfel se scriu piesele sale de teatru pe care nici un regizor nu le-a pus în scenă integral. Se scufundă în abjecţie, aşteptîndu-şi moartea – soţia îl părăseşte, copiii nu mai vor să-l vadă. Dar moartea nu vine. Eliberat, în Parisul revoluţionar al lui 1789, va face elogiul egalităţii, el, un aristocrat, cu aceeaşi ironie cu care şi-a descris visele erotice. Numai că Republica nu se joacă – va fi din nou încarcerat, în ospiciu, unde va petrece 14 ani, lucid, printre nebuni, pînă cînd moartea îi va da evadarea supremă.