Scurtă istorie a viitorului

Citesc "Scurtă istorie a viitorului", de Jacques Attali, şi mi se ridică părul în cap. Previziunile acestui consilier al lui Mitterrand şi preşedinte BERD nu sînt deloc îmbucurătoare. Vor urma 50 de ani în care

- Statele îndatorate organismelor financiare internaţionale vor deveni din ce în ce mai slabe. Oamenii vor evita prin toate căile impozitele mari şi se vor grupa în jurul noilor autorităţi - multinaţionale, administraţii locale.
- Companiile de asigurări şi noi organisme continentale vor modela ordinea politică, peste capul naţiunilor.
- Progresele tehnologice vor smulge din mîna statelor şi ultimele servicii publice. Fiecare va deveni propriul medic, poliţist, profesor!
- Fiinţa umană îşi va adăuga treptat proteză după proteză (auzi, Oceania?), înainte de a deveni ea însăşi un artefact vîndut în serie unor consumatori, ei înşişi artefacte.
- Naturii i se vor impune curbe de sacrificiu.
- Libertatea individuală va prevala în faţa oricăror religii sau ideologii. Singura fidelitate care va rămîne va fi faţă de tine însuţi.
- Transparenţa va deveni o obligaţie. Cei care nu îşi vor afişa apartenenţele, starea sănătăţii şi nivelul formaţiei vor deveni, automat, suspecţi!
- Vor izbucni noi războaie pentru resurse - apă, aer...
- Resursele se vor aduna în mîna celor bătrîni şi sedentari, în timp ce nomazii, săraci, nu vor mai ţine seama de graniţe.

Dar, după această etapă, numită "hyperpiaţă" de Attali, vor apărea forţe altruiste, capabile să schimbe viitorul. Dacă nu pică bomba! Despre acestea, în următoarea postare.

P.S. Băieţii deştepţi din Hexagon au scos şi un album BD, după cartea lui Attali!

Creier şi maşină

Pe blogul ei, Oceania a scris:

Fuziunea dintre minte şi maşină

Dacă istoria universală sau mecanica cuantică încape într-un pen drive, de ce n-am putea să ne conectăm pen drive-ul direct la creierul nostru? În acest fel am putea să căpătăm cunoaşterea instantaneu. Cu conexiuni directe similare poate că am putea să ne instalăm un fel de Google în cap pentru a caută prin memoria noastră sau să ne mărim inteligenţa cuplând-o la modernele reţele neuronale şi la programe care să înveţe din experienţă.

Aceste cazuri concrete de interfaţă minte/maşină aparţin încă domeniului ştiinţifico fantastic. Dar există alte cazuri cu ajutorul cărora se analizează multe probleme tehnice şi etice care în mod previzibil vor deriva din dezvoltarea viitoare a acestor tehnici. Jens Clausen de la Institutul de Etică şi Istoria Medicinei de la Universitatea din Tübingen analizează problema în revista Nature.

Nimeni nu ridică obiecţii etice în ceea ce priveşte conexiunea dintre maşină şi creier dacă ceea ce se urmăreşte este de-a trata o boală sau de-a îmbunătăţi condiţiile de viaţă ale unei persoane oarbe, surde sau paralizată în urmă unui accident. Problemă se pune atunci când am aplica aceste tehnici pentru a îmbunătăţi capacităţile naturale ale minţii umane.

Există oameni care susţin că viaţa e un dar şi să lăsăm lucrurile să decurgă aşa cum sunt. N-ar trebui să ne erijăm în stăpânii propriei noastre naturi.

Oare ne vom mulţumi doar cu atât? La cât de curios e omul oare va renunţa la a face descoperiri care să ducă la îmbunătăţirea propiei naturi? Cei care sunt pentru îmbunătăţirea capacităţilor naturale ale omului îşi bazează argumentele pe caracterul deschis al fiinţei umane şi pe puterea de creativitate pentru a transforma continuu natura persoanei şi a lumii. Mie una această îmbunătăţirea îmi pare acceptabilă din punct de vedere etic putând deveni chiar un imperativ moral.

Mi se pare foarte interesant, aşa că am răspuns:

De mult am luat-o pe calea asta, de la uneltele din piatră şi os... Maşinile sînt extensii ale fiinţei umane - ale muşchilor, simţurilor, creierului. Conectarea om-maşină e o realitate, o ştie orice... şofer! Ea devine din ce în ce mai complexă, dar există o limită a corpului! Conectarea directă creier-maşină ar depăşi această limită, dar e o problemă de interfaţă, rezolvabilă în măsura în care putem controla biologia. Dacă se poate face, omul nu se va opri. La început, vor fi proteze. Apoi - "îmbunătăţirea" corpului, calea Supraomului, şi ce-o ieşi din asta... În final, prevăd detaşarea conştiinţei de corpul de carne şi stocarea ei pe suport extern, conexiunea cu celelalte minţi din reţea - nemurirea şi paradisul. Sau infernul?

Voi ce părere aveţi?