John Locke şi vecinul meu de bloc

1632 – S–a născut John Locke, filosof şi om politic; tratatul său “Scrisoare despre toleranţă” îl recomandă drept primul mare iluminist european (m. 28.10.1704)

Vecinul meu de bloc, muzician sau muzicant, nu ştiu prea bine, îşi rearanjează apartamentul. Bravo lui ! Grija faţă de proprietatea privată mă umple totdeauna de emoţie... Unii vecini au strîmbat din nas, găsind că gresia lui are o culoare prea ţipătoare sau au cîrtit pe la colţuri că nu se mai poartă ţurţurii pe tavanul sufrageriei încă din neolitic. Eu nu m-am alăturat bîrfelor, amintindu-mi de John Locke... La viaţa lui, englezul a văzut multe – războaie civile, revoluţii, abolirea monarhiei şi Restauraţia. Aşa că merită crezut cînd a scris că autoritatea şi cetăţenii nu trebuie să-şi bage nasurile în chestiunile de interes privat. Pentru că trăim în comun, aşa lăsîndu-ne Dumnezeu, e necesar să ne tolerăm. De ce să nu-l tolerăm şi pe vecin, cu gresia lui cu tot ? Dacă nu-mi place, o să evit să mă duc în vizită, nu ? Mulţumit că sînt tolerant, am închis cartea şi m-am simţit înţelept. Apoi m-am pregătit de culcare, că era miezul nopţii... Şi unde nu s-a auzit tocmai atunci o maşină de găurit, din apartamentul vecinului, sculînd tot blocul !!! Un minut, două, trei... Brusc enervat, l-am deschis din nou pe Locke şi am aflat că toleranţa se termină unde începe domnia legii. Adică libertatea vecinului de a-şi redecora casa nu trebuie să lezeze libertatea mea de a dormi noaptea ! Ca un intelectual tolerant, am închis din nou cartea şi m-am repezit către sursa de zgomot, apucînd din goană o bîtă de base-ball...

Goethe şi femeile

1749 – S–a născut Johann Wolfgang von Goethe, poet, dramaturg şi filosof al culturii (“Faust”, tradus magistral în româneşte de Ştefan Augustin Doinaş, “Afinităţi elective”, “Suferinţele tînărului Werther”) (m. 22.03.1832)

Dacă apelăm la articolul din dicţionar, aflăm că Goethe a fost un geniu – în tinereţe, şef de mişcare literară, autor al unui roman de succes (“Suferinţele…), mai tare decît orice telenovelă de astăzi, întrucît cititorii din întreaga Europă nu numai că vărsau rîuri de lacrimi ci şi se sinucideau pe capete, la maturitate pasionat de ştiinţe, creînd o teorie a culorilor, apoi, la bătrîneţe, punînd pe hîrtie capodopera sa – “Faust”. Dacă ne interesează istoria politică, putem afla că Goethe îl simpatiza pe Napoleon, iar după ce corsicanul le-a aplicat o mamă de bătaie prusacilor la Jena, Johann Wolfgang l-a descris drept marele deschizător de geamuri, într-o Europă cu un aer destul de stătut. Cei doi s-au şi întîlnit, au schimbat cîteva cuvinte de ocazie iar Goethe a fost decorat cu o cruce a Legiunii de Onoare… Ce nu prea se spune e că marele spirit german a fost mereu un adept al atitudinii regeşti în iubire. După el, un bărbat, chiar căsătorit, trebuie să accepte omagiile sexului frumos, din care să se inspire, dacă e om de spirit… ceea ce a şi făcut, pînă la adînci bătrîneţi ! Hai că acum ne e mai simpatic Herr Goethe !