O negociere într-un gang din Hong Kong

1997 - Hong Kong revine sub suveranitatea R.P.Chineze, după 156 de ani de administraţie britanică

Conducerea comunistă a Chinei a lansat sloganul „O ţară, două sisteme” ca să explice lumii întregi cum pot funcţiona insulele de prosperitate economică ale capitalismului într-un ocean de economie socialistă. Ca să explice – vorba vine ! De fapt, chinezii au fost dintotdeauna un popor de ţărani - negustori, conduşi ritualic. Ce dacă au de o jumătate de secol o conducere comunistă ? E tot o dinastie cu mandarini birocraţi, interesaţi de cîştig ! Ideologia nu contează în faţa fondului cvasi-genetic al chinezului, caracterizat prin rit, negociere, joc de noroc, rang social. Are James Clavell o pagină memorabilă, în romanul „Nobila Casă”, care ne lămureşte asupra caracterului chinezesc. Cică pe o străduţă dosnică din Hong Kong, un tîlhar pîndea o babă, care-şi scosese de la bancă firavele economii, de frica unui iminent faliment. Tînărul o înghesuie într-o fundătură şi dă să-i ia banii. Voinicule, zice victima, de ce te bucuri la cîţiva gologani furaţi de la mine ? Mai bine îţi spun unde stă umflatul ăla care iese acum de la bancă, cu buzunarele doldora de bani retraşi, şi-l jefuieşti la noapte... Dai 20% din pradă pe informaţie ? Zece – oferă tîlharul. S-a făcut...

Apostolii? Nişte oameni ca noi...

Sfinţii măriţi Apostoli Petru şi Pavel

Ştiţi ce mă impresionează întotdeauna cînd vine vorba despre Sfinţii Petru şi Pavel ? Umanitatea lor. Adică faptul că au avut îndoieli, căderi şi convertiri, rătăciri şi momente de glorie. Într-un tablou celebru, El Greco i-a înfăţişat maiestoşi, drapaţi în toga romană, cu faţa luminată de certitudinea credinţei. Eu cred că n-au fost deloc aşa. Gîndiţi-vă puţin la Vechiul Testament şi la faptele Apostolilor, palpitante ca nişte romane de aventuri. Cît de năucit trebuie să se fi simţit Petru cînd Mîntuitorul s-a predat soldaţilor, de bunăvoie, în grădina Ghetsemani... Apostolul Îl apărase cu sabia, tăind urechea unui soldat ! Apoi, în confuzia şi panica de după arestare, Petru s-a lepădat de Iisus de trei ori. Cît de amar i-a fost cuvîntul în gură ! Şi, cu toate astea, Hristos l-a iertat şi a construit Biserica pe piatra sa tare! Sau Pavel... Fariseu, adică om cu carte, cetăţean şi funcţionar roman, prigonitor al creştinilor, se converteşte pe drumul Damascului, după ce Domnul i-a luat şi i-a redat vederea ! Merge să propovăduiască la Atena, leagănul filosofilor epicurei şi stoici şi foloseşte o stratagemă naivă, zicînd în agora că vorbeşte în numele Dumnezeului Necunoscut, o zeitate obscură al cărei altar îl zărise pe stradă ! Pentru ca la bătrîneţe să ne dea paginile extraordinare ale Epistolelor... Cum să nu-i iubeşti atunci ? Au fost ca noi... Nu ştiu dacă au făcut minuni dar ce minune mai mare vreţi decît naşterea Bisericii ?